Articole

Zeci de articole. Imbunatateste-ti stilul de viata, evolueaza!

Pe o creanga

castor“Oh, inca o zi ingrozitoare!” gandi deprimat castorul Go, indata ce deschise ochii. Il trezisera bombanelile parintilor sai, Crant si Rupi, in timp ce plecau sa-si inceapa ziua de munca, nemultumiti de odrasla lor… “Nu stiu ce se va intampla cu baiatul asta, o sa moara de foame cand nu vom mai fi noi!” spunea Crant, nemultumit ca Go nu se ridica la inaltimea asteptarilor lui. “Of, si nici macar nu isi va gasi o pereche daca nu este in stare sa construiasca un dig”, spuse si Rupi ingrijorata.

Go simti cum il sufoca disperarea chiar de la prima ora. Il infiora de-a dreptul soarta tragica pe care i-o zugraveau parintii sai. Si mai mult decat atat, simtea ca nu va putea obtine niciodata iubirea si aprecierea lor. Se simtea atat de singur si neajutorat…nu stia ce sa faca cu ceea ce simtea el, cu fricile lui, cu ceea ce asteptau parintii de la el… De ce nu il iubeau pur si simplu, doar pentru ca era copilul lor? Poate ca lucrurile ar fi stat altfel daca ar fi fost suficient de bun ca sa-l iubeasca, se gandi el trist. Nu prea stia incotro sa apuce…ar fi vrut sa scape de fricile lui si sa descopere ceva pentru care ar merita si el iubire si apreciere. Dar nici macar prieteni nu mai avea…se straduise sa ii ocoleasca de cand se simtea asa. Nu se putea face de ras, ar fi fost si mai grav sa se simta inferior si nelalocul lui pe langa oricare dintre ei… Era disperat. Se gandi sa caute un crocodil. Nu stia daca exista dar era decis sa mearga pana va gasi un crocodil care sa-l manance si sa scape astfel de chinul asta fara solutii. Sigur ai lui se vor bucura ca au scapat de el daca oricum erau asa de nemultumiti.

Mergand el adancit in ganduri, nici nu isi dadu seama cand se trezi nas in nas cu prietenii lui: Rod, Fin si Ada. Acestia sarira in sus de bucurie cand il vazura dar el nu avea starea necesara nici ca sa observe si nici ca sa se bucure de intalnire. “Hei, ce mai faci Go? Unde ai disparut? Noi mergem sa radem niste salcii in susul raului, hai cu noi, ne vom distra!” “Oh, imi pare rau dar nu pot acum, am ceva de rezolvat” raspunse Go, incercand sa para in regula. “Dar ce ai patit, nu esti in apele tale!” sari Ada, care simtise imediat ca ceva nu este in regula cu Go. “Mergem cu tine sa rezolvi si apoi mergem impreuna la salcii” veni cu ideea Rod, in asentimentul celorlalti. Go se simti emotionat de atentia si interesul lor. Simti un nod in gat si nu isi mai putu stapani lacrimile. Pana la urma le marturisi totul… Ramasera cu totii pe ganduri.

“Hei, poate are Doxy vulpea vreun leac” sari Rod, “am auzit ca-i priceputa la orice.”

pe o creanga“Eu zic sa mergem la Buhu sa ne sfatuiasca” spuse Fin ganditor, iar Ada il aproba. Buhu, bufnita, era asa atenta si rabdatoare, era mai potrivita decat zvapaiata aia de Doxy. Nu stiai niciodata la ce se gandeste Doxy si ce va face in secunda urmatoare. Parca mai rau te agita cand te aflai prin preajma ei. Lui Buhu i se dusese vestea ca te ajuta fara sa-ti dai seama, doar ascultandu-te.

Go era cam neincrezator…”Ce sa stie o bufnita despre un castor?!”. Dar in sfarsit, prietenii lui ii vroiau binele si nu vroia sa ii dezamageasca si pe ei si la o adica, ce putea fi mai rau decat atat? In cel mai rau caz, doar il intarzia putin la intalnirea cu crocodilul, de care oricum ii era frica. Buhu era cu siguranta mai simpatica decat un crocodil!

“Ok, am sa ma duc la Buhu” zise Go, “dar merg singur, nu vreau sa atragem atentia tuturor si astfel sa stie toata lumea ca am o problema si sa rada toti de mine!” “Am sa merg eu cu tine!” insista Ada, care simtea ca nu este momentul sa il lase singur pe Go. “Voi ramane in urma cand o gasim pe Buhu” completa ea, pentru a-l linisti pe Go. “Bine, fie” cazu de acord Go si se intelesera sa se intalneasca mai tarziu cu totii la salcii.

Lui Go parca nu-i parea asa de rau de aceasta intorsatura neasteptata a lucrurilor dar mai departe era la fel de nedumerit si apasat. Mersera tacuti prin padure si la marginea unei poienite o vazura pe Buhu motaind pe creanga unui stejar. Ada ramase in urma in timp ce Go inainta nesigur… Nu prea stia cum sa inceapa, ce sa-i spuna si mai ales cum sa ii spuna. Nu vroia sa se faca de ras sau sa para un tanar nerecunoscator parintilor. Oare ce parere isi va face Buhu despre el? Parca ii era frica sa o deranjeze, poate ca era obosita daca motaia…

“Ce te aduce pana aici tinere?” il intampina Buhu interesata, spre surpriza lui. Era convins ca nu l-a vazut din moment ce motaia. Ba chiar se cobora pe o creanga mai joasa ca sa se poata vedea mai bine. Go se simti usurat de atitudinea ei binevoitoare si prinse curaj sa vorbeasca. Faptul ca era atat de atenta il facu sa se simta important si asta ii dadu un sentiment de incredere.

“Stii Buhu, mie imi este frica sa fiu castor …si sunt o dezamagire pentru ai mei. Ma simt vinovat dar tot imi este frica, nu stiu ce sa fac. Si din cauza asta nimeni nu ma iubeste.”

“Buhuhuuu” suna cald si intelegator ecoul.

Si lui Go ii veni indata in minte o amintire pe care credea ca a uitat-o…Buhu parea sa astepte continuarea asa ca ii spuse despre amintire “Stii, cand eram mai mic am vazut un copac mare cazand peste tata si m-am speriat foarte tare, am crezut ca a murit. Dar el a aparut vesel langa copac si mi-a venit inima la loc. Totusi cred ca eu nu as fi putut sa ma feresc de copacul ala, sigur m-ar fi strivit! Cred ca de atunci imi este frica sa dobor copaci…”

“Carevasazica iti este teama de puterea ta?”

“Nu”, raspunse Go nedumerit. Nu se gandise niciodata ca ar fi puternic. “Cred mai degraba ca nu sunt destul de ager si priceput” raspunse el. Chiar asa, nu auzise pe nimeni sa ii spuna vreodata ca este ager si priceput…dar s-ar putea sa fie puternic, ii trecu lui prin minte.

“In timp ce ma gandesc eu la o solutie pentru tine, ai vrea sa ma ajuti cu ceva, draga Go?”

“Sigur, cu mare placere Buhu!” raspunse el de indata, foarte bucuros sa fie util.

“Vezi copacelul acela? A crescut stramb si imi este teama ca la prima furtuna va cadea peste cuiburile de branduse. Imi place tare mult poiana asta dar fara branduse isi va pierde farmecul si va trebui sa caut alta. Nu as vrea asta asa ca, te rog, doboara copacelul ala pentru mine si pentru a feri brandusele. Numai fii atent sa tai dinspre branduse ca sa cada in partea opusa.”

Go se grabi spre copacel, atent sa respecte instructiunile lui Buhu si sa protejeze florile. Era tare bucuros ca ii poate fi de ajutor lui Buhu. Era o persoana asa de cumsecade si avea asa de multa incredere in el… Se simtea relaxat si increzator cand era cu ea. Pana sa isi termine gandurile placute, copacelul era deja jos, exact in directia in care indicase Buhu. Se descurcase chiar bine, se simtea puternic si chiar putin priceput intr-ale copacilor. Se intoarse incantat la Buhu.

“Multumesc tare mult Go, esti un castor foarte priceput, m-ai salvat de la neplacerile mutatului. Si poiana va ramane frumoasa si plina de branduse datorita tie!…Asa…oare ce trebuia sa iti spun? Am atipit putin cat ai lipsit.”

Go se gandi putin dar nu ii veni in minte ce astepta sa ii spuna Buhu. “Cred ca multumesc este suficient, Buhu, ma bucur ca ti-am fost de ajutor! Ma grabesc la prietenii mei acum, avem niste planuri distractive. Sa ai o zi frumoasa Buhu!”

Buhuhuuu”…motai multumita Buhu, pe creanga ei.

 by Angela Frunzoi

Adauga un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Piatra Filozofala a dezvoltarii personale

In articolul de fata este vorba despre piatra filozofala a dezvoltarii personale. Piatra filozofală, daca nu ai auzit inca …

Dependenta

Care este rolul dependentei? Ce ascunde dependenta si care este solutia pentru a o vindeca? In continuare vom incerca …

Exista viata dupa divort

Un divort este o experienta de viata provocatoare, traumatizanta, si destul de des declansatoare de criza personala si/sau …