Articole

Zeci de articole. Imbunatateste-ti stilul de viata, evolueaza!

Echilibristica Psi

echilibristica psiSuntem europeni, traim in era informatiei, a tehnologiei avansate, dar inca suntem tributari unei gandiri anacronice, ingustata de preconceptii, superstitii si superficialitate… Pe meleagurile noastre mioritice psihoterapia este inca o cenusareasa, si sunt inca multi aceia care se uita circumspect cand aud de psihoterapeut: „Aha, saracu’ de tine, esti cu capu’… Nu esti in stare sa-ti rezolvi singur problemele! Te duci sa-ti spele ala creierul! Dai banii aiurea, mai bine veneai cu mine la o bere si-ti dadeam eu niste sfaturi bune…” si multe altele par sa spuna privirile atoatestiutorului autohton. Unii chiar spun cate ceva ca doar ii vor omului binele…vorba-ceea „Tot patitu-i priceput.”

Ciudat ca nu au aceeasi reactie daca te-aud ca ai fost la dentist. Ca doar si in cazul acela puteau lega dintele de clanta usii si te ajutau gratis. Te sterilizau apoi cu o tuica si gata, ce atata bataie de cap?!

Radem, ne-amuzam…dar e’ trist, suferim de sindromul „mesterului strica-tot” ca asa-i cand te pricepi la toate. Stii cum este cand nu-ti taie nici un cutit pentru ca le-a ascutit sotul? Sau cand ti se topesc stecherele in priza pentru ca a schimbat-o barbatul casei? Cam asa stau lucrurile pe la noi…suntem polivalenti de la natura, avem o parere mirobolanta despre noi insine, deci specialistii sunt de prisos!

Ei bine…eu cred ca psihoterapia se adreseaza normalitatii si nu unei parti stricate, defecte. In viziunea mea psihoterapia nu face altceva decat sa largeasca orizontul acestei normalitati, sa o imbogateasca, sa ajute la regasirea si mentinerea echilibrului. Si nu vorbesc din perspectiva psihoterapeutului care trage spuza pe turta lui, ci a unui specialist care pentru a ajunge specialist trebuie sa fie mai intai client, din perspectiva clientului care spune cu toata convingerea „a meritat”!

Suferim presiunile unei realitati provocatoare, care uneori ne „comprima” si perceptia noastra asupra realitatii, a normalitatii, tinde sa se deformeze, sa sufere la randul ei compresii repetate si sa se ingusteze. Fiecare emotie pe care nu o putem exprima adecvat, fiecare interactine in care ne simtim obiect si nu subiect, fiecare ocazie in care nu ne facem cunoscute nevoile, sau in care avem senzatia ca nu primim ceea ce meritam, fiecare eveniment care ne marcheaza existenta si poate ne abate de la traiectoria dorita…si poate multe altele, ne afecteaza zi de zi simtul realitatii si al normalitatii.

Priviti „Lupta cu taur: moartea toreadorului” a lui Picasso. Gasiti ca este o imagine bucolica? Cum ar fi sa pretindeti ca seamana cu „Car cu boi” a lui Grigorescu? Si taurul lui Picasso este tot un bou dar mai negru…

Perceptia realitatii, simtul normalitatii si al adecvarii, este ceva ce trebuie intretinut, ca si cum ne-am sterge ochelarii din cand in cand. Si cand uitam de ei este posibil ca realitatea sa arate de-a dreptul ciudat si ceea ce vedem sa ni se para normal desi lentilele sunt foarte murdare sau zgariate. Nu spun ca psihoterapia este singura modalitate de a face asta ci doar ca este o modalitate buna, utila…

Este bine sa fim constienti ca dezvoltarea personala este un proces de-o viata si ca posibilitatile sunt multiple. In unele momente o metoda poate fi mai eficienta decat altele… Mentinerea sanatatii si normalitatii psihice nu este cu nimic mai prejos decat aceea a sanatatii si integritatii fizice.

Clientii mei sunt oameni normali. Multi dintre ei sunt chiar realizati dupa standardele socio-economice actuale. Pentru ei psihoterapia, coaching-ul sau dezvoltarea personala au reprezentat fie puncte de cotitura in viata, fie momente de re-gasire, re-evaluare, re-structurare, re-inventare. Si uneori doar o modalitate de pastrare a echilibrului. Cei care au avut curajul si determinarea de a se angaja intr-un proces de anvergura au avut si satisfactia de a „renaste” din proprie vointa intr-o noua dimensiune a fiintei lor, cu noi orizonturi de viata, mult mai largi decat si le imaginasera din postura vechiului lor „eu”. Nu intamplator am spus „curaj”, caci de cele mai multe ori aceasta minunata transformare de sine este posibila doar prin intelegeri incomode sau dureroase, prin acceptarea unor momente de suferinta, frustrare, prin renuntarea la acel confort caldut, dulce-amarui al unui „asa sunt eu”. Un „asa sunt eu” nedefinit dar asemanator unei cutii a Pandorei pentru ca, daca ati observat, aceasta formula nu este folosita aproape niciodata in legatura cu lucrurile bune sau cu ceea ce numim calitati.

Va invit deci sa va antrenati abilitatile de calator prin viata cu un sine cat mai constient, echilibrat si matur, cu lentilele curate, astfel incat calatoria sa fie una frumoasa, interesanta si de succes, sa fie o aventura si nu o corvoada. Pentru sesiuni de antrenament in arta regasirii si mentinerii echilibrului mental si sufletesc ma gasiti aici.

Va astept cu drag!

(sursa: blog personal, psihoterapiedezvoltarepersonala.wordpress)

Adauga un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Piatra Filozofala a dezvoltarii personale

In articolul de fata este vorba despre piatra filozofala a dezvoltarii personale. Piatra filozofală, daca nu ai auzit inca …

Dependenta

Care este rolul dependentei? Ce ascunde dependenta si care este solutia pentru a o vindeca? In continuare vom incerca …

Exista viata dupa divort

Un divort este o experienta de viata provocatoare, traumatizanta, si destul de des declansatoare de criza personala si/sau …